†Anime-Iris† :: Noir - Vizualizare subiect 539 pe www.anime-iris.myforum.ro

LivEvil_Kami · Trimis: 12/09/2007 18:28�� Titlul subiectului: Noir

Ei da...new fan fic ^^.Si in legatura cu titlul..nu are nici o legatura cu animeul Noir.Am pus titlul in franceza pt ca nu se prea potrivea Black,Negru sau Kuro ..adica nu suna prea bine >.<

Titlu:Noir
Gen:hm...tot un fel de dark...dar de data aceasta nu mai are nik de a face cu fantezia...este doar in viata normala.
Precizari:in limba romana din nou...nici nu ma prea pricep sa sciu in alte limbi..am incercat dar nu mi-a iesit x.x
Rezumat:Este vorba despre o fata care fuge de acasa si este gasita de o alta familie..mai departe..va las pe voi sa descoperiti.
Stadiu:complet

Capitolul I-Apus de soare
Stateam si priveam cum valurile inspumate
ale marii se loveau de picioarele mele,si imi udau genunchi.Soarele apunea.Peiasajul era excelent si imi facea placere sa il admir.Soaerele care intra in mare,pescarusi care isi risipeau minunatul cantec in aer,cerul senin portocaliu,cu nuante de galben si mici firicele rosii.Dar mai era cineva caruia ii placea acel peisaj si voia sa il tina minte pe veci.Dar pentru acea persoana,o poza nu era de ajuns ca sa isi aminteasca de el.Prefera sa redea peisajul din imaginatia ei,din modul in care il vedea.M-am uitat la o pictura neterminata ce infatisa acel apus ideal de soare.Insa,marea nu era terminata.Acele culori,rosiatice si albastrul spalacit amestecate,inca nu erau presarate pe suprafata ei.
Am auzit pasi in urma mea.Mi-am intors capul.O fata de varsta mea,cu parul lung,negru si ochii de safir,asemanatori cu ai mei,alerga inspre minte cu picioarele goale,pe nisipul fierbinte.Se aseza in genunchi langa mine,si ma intreba cu o voce subtire:
-Ce parere ai?
-Cum?
-Pictura…stiu ca nu e terminata….dar nu mai am albastru si nu puteam sa fac marea de aceiasi culoare cu cerul.Asa ca nu mai am cum sa ii dau culoare…
-Era mai simplu sa faci o poza
-Sti ca nu imi place sa fac asta.In poze cineva se poate misca,si nu iese la fel de bine.Prefer sa stau ore intregi pentru a face ceva decat sa stau cateva ore facand acelasi lucru pentru a iesi bine.Imi spui te rog ce parere ai?
-Stii ca nu sunt expert in asta…
-Nu pot sa cred ca suntem rude….stiu asta….dar vreau doar sa stiu daca iti place…
-Imi place…
Fata se uita urat la mine.Stiam ca voia mai numeroase cuvinte dar nu ma simteam in dispoziție sa le spun.De fapt eu nici nu prea stiam ce sa spun.Sora mea se supara mereu pentru ca nu ii comentam prea mult creatiile.Dar nu stiam ce sa spun.Nu eram priceput la asta.
Peste ceva timp in care sora mea ma privies fix iar eu nu scosesem nici un cuvant,o fata in varsta de varsta noastra,pasi pe plaja.Era imbracata cu o rochie lunga,alba cu trandafiri cusuti pe ea.Parul ei era lung ca al surorii mele,negru.De fapt era foarte negru,mai obscur chiar decat al meu.Desi credeam ca era o fata draguta,am observat apoi dupa chipul ei ca nu este deloc asa.Ochii ei erau adanci,rosii,incarcati cu suferinta.Chipul ei arata ca si cum fata ar fi foast global izolata de lume in tot acesti ani.Am incercat sa imi alung acea imagine ingrozitoare din minte,la timp pentru a o vedea pe sora mea fugind inspre vopselele ei.Se asezase jos si incepuse sa picteze.Ma intrebam ce se intamplase cu ea.Nici o data nu lasa ceva neterminat.O vedeam uneori cu coltul ochiului aruncand privirii ciudate fetei care acum statea in genunchi pe nisipul fierbinte si il fixa cu privirea ca si cum ar fi vrut sa il ridice in aer .Apoi mi-am dat seama incet,ce face.M-am dus repede inspre ea si m-am uitat la pictura.Sora mea o picta pe acea fata in timp ce se uita la nisip si il lua in maini,ca apoi sa ii cada usor printer degete.Reusise ca de obicei sa faca totul excelent.Sincer,eram chiar opusi,si uneori ne intrebam cum de suntem frati.Ea face totul teribil de bine,dar eu ma incurc mereu.Eu ma impiedic si la cea mai mica bordura.Ea stie ce vrea sa faca.Va ajunge cu siguranta o mare pictorita sau o scriitoare foarte buna.Eu ce voi face?Nu stiam si nici nu prea imi bateam capul cu asta.
Acasa,am intrebat-o de cateva ori de ce a desenat-o pe fata aceea dar ea nu mi-a raspuns.Am incercat sa imi imaginez singur de ce fi desenat acea fata jucandu-se cu nisipul,dar nici la imaginat ceva nu sunt bun,asa ca am lasat-o curand balta.
-Jun…
M-am uitat uimit la ea.De cand ne intorsesem de la plaja nu imi adresase nici un cuvant.Doar isi miscase capul negativ si parca se ferea sa vorbeasca cu mine.Cred ca si-a dat seama ca ma intrebam ce patise,deoarece pe chip ii aparuse un zambet subtire.S-a uitat la mine,asa cum face ea de obicei,apoi a spus calma:
-Vrei sa stii de ce am desenat-o pe Ea…Jun….
Am dat din cap afirmativ caci imi era prea greu sa mai scot un cuvant.Gura imi era uscata si parca nu o puteam deschide.Yura s-a uitat un pic la mine,si-a indepartat o suvita de par de pe fata si apoi mi-a spus:
-Avea ceva..nu stiu ce…ceva ciudat si straniu.Parul ei..atat de negru…nici macar smoala sau cerul noptii nu sunt atat de negre…ochii atat de adanci,rosi,incarcati cu ura si suferinta.Parca acel apus de soare,pescarusi,marea si nisipul ar fi alinat-o…parca erau singura ei cale de a mai supravietui.De aceea mi s-a parut ca este interesant si am vrut sa o am mereu in minte.Pentru ca e ciudata,si anormala…la fel ca mine.
Zambi scurt.Desi unii oameni ar fi spus ca Yura este complet nebuna daca ar fi ascultat cum vorbeste,eu m-am obisnuit.Ea spune ca este nebuna,ciudata,si anormala.Eu ii dau dreptate mereu,si nu se supara pe mine.Din contra,se bucura pentru ca ii place sa fie asa.Pentru asta o admir extrem mult.
Noaptea aceea nu a fost de loc una placuta.Ma durea capul rau de tot,si indiferent ce as fi incercat sa fac,durerea nu disparea.O priveam urat pe Yura cand manca intruna inghetata de cirese.Ca sa ma enerveze si mai mult o manca in fata mea si zambea.Asta ma facea sa cred si mai mult ca ea stie sa le faca pe toate si scapa mereu cu bine.
Cand in sfarsit eram in pat,stateam intins pe asternutul alb si ma uitam la cerul negru.Nici nori,nici stele,nici luna.Totul era negru si nimic mai mult.Curand mi-am amintit de fata aceea.Nu stiu de ce,dar m-am ridicat din pat si m-am indreptat inspre camera Yurei.Ca de obicei,nu dormea.Uneori statea si citea pana tarziu…alteori isi termina cateva teme(in cazul in care eram la scoala),asculta muzica sau picta.De data aceasta am gasit-o terminand pictura pe care o incepuse .Cand am intrat in camera si-a ridicat neîntârziat privirea.M-am asezat langa ea si am intrebat-o:
-Ai terminat pictura cu apusul de soare?
-Desigur!Cred ca am pus-o in dulap.
M-am uitat la dulapul de langa pat.Ezitam sa ma duc sa il deschid,asa cum ar face cineva intr-o situtatie ca aceasta.Doar ca cineva anume nu trebuia sa deschida dulapul surorii mele.De fiecare data cand il deschideam,mormane de carti cadeau peste mine.Yura ma certa pentru că “stricam” cartile.Ei nu ii cad nici o data in cap.Si de aceea facea atata caz.Tine deosebit de mult la carti.Poate chiar mai mult decat la viata ei.
Yura observase ca ezit sa ma duc sa deschid dulapul,asa ca se ridica si spuse:
-Nu pot sa cred ca iti este frica de niste carti.Totusi,cred ca lor ar necesită sa le fie frica de tine….le-ai trantit de cel putin zece ori…saracele de ele.
Mereu dadea vina pe mine.Poate de aceea scapa mereu bine.In orice caz,asteptam sa deschida dulapul si toate cartile sa navaleasca peste ea.Insa visam cu ochii deschisi.Yura scoase de undeva din spatele dulapului pictura si mi-o arata.
-Este foarte reusita..chiar imi place.
Desi stiam ca nu se va multumi doar cu atat si ca voia sa spun cel putin 100 de cuvinte despre ea,zambi usor si apoi se intoarse la pictura ei.Abia atunci observasem ca este aproape gata si semana foarte bine cu fata aceea.Yura adaugase cumplit de mult întunecat la parul ei.Poate chiar prea mult.Dar,cu toate astea era excelent.
---------Va urma---------------

Astept pareri si critici..am verificat putin capitolele dar e posibil sa imi fi scapat cateva greseli de tastare sau gramaticale....
_________________
Noir Noir

[~]Some day I’ll show you a shining world[~]