| Autor |
Mesaj
|
| LivEvil_Kami |
 Trimis: 07/06/2007 15:57 Titlul subiectului: Melancholy |
 |
|
Virus Admin
Data inscrierii: 09/Mai/2007
Mesaje: 1116
Localitate: Shinigami World
|
Melancholy
Titlu:Melancholy
Gen:dark...mrg..un fel de...
Precizari:in lb romana....pentru cei care cred ca viata are suisuri si coborasuri..cv de genul asta....
Rezumat:Despre o fata,care incearca sa inteleaga viata.Intr-o zi vine la scoala o eleva noua ce o va schimba foarte mult.
Stadiu:terminat
Capitolul I
Stateam si ma uitam la stropii de ploaie care cadeau usor pe pamant.Si ma gandeam ca as vrea sa fiu si eu asemeni lor.Usoara,fara griji.Sa traiesc intr-o lume de vis in ceruri,iar cand incepe ploaia,sa vina si randul meu.Sa ma duc pe pamant.Sa il admir pentru cateva secunde,poate chiar minute daca am noroc.Dar apoi,sa ma zdrobesc fara nici o speranta de pamantul rece.Si,sa mor.Poate ca asta e destinul.Poate ca asa se intampla.Voi sta aici,pe pamant,cu gandul sa plec,sus in ceruri.Si cand voi ajunge acolo,voi afla ca de fapt…sunt o fantoma.Si voi muri.Sa nu mai pot face nimic.Daca asa era?Daca eram un strop de ploaie?Asta ramanea de aflat.Caci,o voce mi-a interrupt toate gandurile.
-Nana!Ce fac acolo?Nu m-ai auzit?
Mama face mereu mare caz pentru faptul ca eu stau ore in sir fara sa fac nimic.Dar,cine o asculta,eu nu sunt genul de persoana care sa se distreze toata ziua,sa stea la colt cu prietenii sis a vorbeasca ore in sir sau sa se joace cu prietenii.Eu sunt genul de persoana mai calma si linistita.Ascult muzica cand sunt trista,desenez sau citesc.Am doar o singura prietena foarte buna,pe nume Kyo.Dar,mai multe veti descoperi pe parcurs……
Era o dimineata frumoasa.7:35,marti.Ma uitam cum vantul purta incet prin vazduh,frunze moarte.Balti de apa aratau ca furtuna de azi-noapte nu a fost deloc una linistita.Ghizdanul parca era si mai greu azi.Parca isi lasase toate grijle pe umerii mei si astepta ca eu sa le rezolv.Miko,surioara mea mergea fericita pe trotuar si prindra frunzele moarte.Era atat de fericita si lipsita de griji.Doar un copil de gradinita.Mi-as fi dorit sa fiu si eu asa.Dar,viata nu e nici o data dreapta.Nici timpul nu e.Mereu e impotriva noastra.Cand vrem sa ne grabim undeva,timplul trece foarte repede si 5 secunde ajung un minut.Cand insa,pur si modest nu avem ce face,timpul iar se joaca cu noi si face in asa fel incat sa treaca mult mai greu.Asemeni timpului,viata se joaca cu noi.Suntem ca niste marionette in mainile ei.Si nu putem scapa,decat atunci cand vrea ea.
Cand am ajuns la scoala,nimic nu era schimbat.Totul se petrecea in crsul firesc.Copii adormiti care mai mai sa cada din picioare stateau in grupuri mici in clase sau pe hol,discutand diferite lucruri,in propozitii scurte.M-am dus in clasa si m-am asezat la locul meu,langa Kyo.Mi-am scos o carte mica din ghiozdan,si mi-am pus castile in urechi,casa nu mai aud zumzetul facut de copii.Am inceput sa citesc ca sa mai treaca timpul.Profesoara de geografie avea sa apara din clipa in clipa.Imi placea foarte mult geografia…dar lectia de azi era cumplit de grea...Doi colegi au intrat pe usa deosebit de repede anuntandu-ne ca profesoara vine.Atunci,mi-am dat jos castile,am pus cartea in ghiozdan si mi-am scos manualele.Profesoara noastra de geografie este foarte draguta si tanara.Are parul negru pana la umeri si ondulat.
A intrat in clasa,s-a asezat la catedra si a asteptat sa se faca liniste,apoi ne-a spus:
-Test din ultima lectie!
Ma uitam uimita la profesoara de parca ar fi spsus ca ne va decapita.Lectia aceea era foarte grea……nu intelesesem mai nimic din ea…..ce ma voi face?Mi-am pus mainile in cap si ma uitam la cartea de geografie ca si cum ar fi fost vina ei.Pofesoara mi-a ridicat mainile si mi-a spus,intorandu-se la catedra:
-Ce s-a intamplat,Nana?Esti o eleva destul de buna…sti doar…cand cresti ai mai numeroase responsabilitati.
Testul a fost foarte greu,insa sper ca voi lua o nota buna.M-am dus acasa gandindu-ma numai la acel test.Totusi..nu stiu de ce ma strsam atat de mult…..doar aveam numai 10…daca luam un 8..9..7…chiar si 6…..nu imi iesea media mica.
Cand am ajuns acasa,mama spala vasele.S-a uitat la mine si mi-a spus:
-Nana….te duci tu sa o iei pe Miko?
-E…eu?
-Stii doar..cand cresti,si responsabilitatile sporesc odata cu tine!
Mi-am aruncat ghiozdanul pe un scaun si am plecat.Toata lumea imi zicea azi despre responsabilitate….viata nu e deloc usoara…..
In timp ce mergeam pe trotuar am vazut cativa copii de gradinita alergand fericiti.Si ei erau asemeni lui Miko…fericiti si cu viata inainte,cu o copilarie frumoasa.
Cand am ajuns am vazut-o pe Miko in fata gradinitei vopsita cu albastru.A fugit inspre mine tare vesela.M-am aplecat si am luat-o in brate,intorandu-ma cu ea acasa.
Mi-am petreut toata ziua stand in camera,si uitandu-ma pe fereastra.Miko a venit la mine in camera cu o foaie in man ape care era un desen cam ciudat…Avea pete de creioane pe maini.M-a intrebat daca imi place.M-am uitat mirata la ea.M-am dat jos de pe pervaz si am luat-o in brate spunandu-i:
-Traieste-ti copilaria si nu o lasa sa zboare..nu te gandii la viitor si la ceea ce va veni,asa cum am facut eu!
Poze
Nume:Nana Orihime
Varsta:15 ani
Zodie:rac
Hobby:Sa stea deageaba,sa citeasca,sa asculte muzica si sa se uite pe fereastra.
Nume:Kyo Kamio
Varsta:15 ani
Zodie:fecioara
Hobby:Sa citeasca
Nume:Miko Orihime
Varsta:5 ani
Zodie:gemeni
Hobby:sa se distreze si sa se joace
****Sper sa va placa...astept pareri...****
_________________
[~]Some day I’ll show you a shining world[~]
Ultima modificare efectuata de catre LivEvil_Kami la 10/07/2007 14:02, modificat de 1 data in total |
|
| Sus |
|
 |
| Akiro |
| Trimis: 07/06/2007 16:29 Titlul subiectului: |
|
|
Member
Data inscrierii: 15/Mai/2007
Mesaje: 275
Localitate: Jigoku
|
chiar imi place . este foarte interesant . deabia astept sa citesc si celelalte capitole . Sper sa fie lafel de interesante ca asta !
_________________
 |
|
| Sus |
|
|
| LivEvil_Kami |
| Trimis: 07/06/2007 20:06 Titlul subiectului: |
|
|
Virus Admin
Data inscrierii: 09/Mai/2007
Mesaje: 1116
Localitate: Shinigami World
|
Capitolul II
Stateam la scoala in banca si asateptam ca profesoara de franceza sa intre in clasa.Era prima ora iar colegii mei alergau prin clasa,chiar daca Kyo incerca sa ii opreasca.Era chiar amuzanta,cum alerga dupa ei cu mainile intinse incercand sa ii opreasca.Avea o voce subtirica.In general ea este o fire mai sensibila.Dar imi place de ea.Usa s-a deschis incet,si profesoara de franceza a intrat in clasa.Toti s-au apustit inspre bancile lor,iar Kyo a ramas singura in mijlocul clasei.Uitandu-se la profesoara ,obrajii ei luau foc.
-Eu..eu..incercam sa ii opresc si…a suspinat ea uitandu-se in pamant.
Profesoara i-a facut semn sa stea jos,iar Kyo s-a asezat incet,langa mine.O fata c parul roscat a intrat in clasa.Doamna profesoara s-a dus la catedra urmata de fata aceea.S-a asezat pe scaun si ne-a spus:
-Cred ca v-ati dat deja seama ca veti avea o noua colega de clasa.Ea este Nayko.Va sta aici anul acesta,apoi se va intoarce in Yokohama.Nayko…te rog sa iei loc…
Nayko se uita prin clasa.Sa indreptat inspre banca noastra si s-a uitat la urat la Kyo.Kyo s-a uitat speriata la ea,apoi Nayko a spus:
-Pleaca!Vreau sa stau langa ea!
M-am uitat uimita la Nayko,pentru ca,in mod sigur vorbea de mine.Profesoara de franceza o fix ape Nayko cu privirea.S-a ridicat de la catedra si a incercat sa ii explice ca nu poate sta acolo.Nayko s-a uitat urat la ea si a intrebat:
-De ce ma rog?Mi-s epare ca este singura cu care ar necesitÄ sa iti pierzi timpul pe aici.Deci,vreau sa stau cu ea!
Enervata,m-am ridicat de pe scaun si i-am spus:
-Dar eu nu vreau!
-Imi place atitudinea ta!mi-a spus Nayko.
S-a uitat un pic la mine si apoi s-a asezat in spatele meu.M-am uitat uimita la Kyo care isi pusese mainile in cap.M-am asezat si am aseteptat ca profesoara de franceza sa zica ceva.Dar,aceasta s-a intors la catedra.
In mijlocul orei ma trezesc cu ceva zburand pe caietul meu.Era un biletel:
,,In fata scolii?Ce vrea fata asta de la mine?”m-am intrebat eu impaturind biletelul.
***In fata scolii,dupa ora e franceza***
Stateam rezemata de un stalp si o asteptam pe Nayko.Nu stateam acolo de mult timp.De fapt..abia ajunsesem…Desigur,Nayko si-a facut imediat aparitia.S-a asezat pe o banca din apropiere.M-am indreptat inspre ea si i-am spus:
-Uite ce e…am ceva de facut..asa ca…zi-mi rapid ce ai de zis.
-Ce anume ai de facut?Sa stai in calasa?
M-am uitat uimita la ea.Chiar nu aveam ce face si asta faceam in general in timpul pauzelor.Ca si cum mi-ar fi citit gandurile,Nayko a spus:
-Stiu..stiu..asta faci in fiecare pauza,nu?Si eu…de aceea vreau sa vorbesc cu tine.Posed puteri extraodinare,si ar fi pacat sa le irosesc doar eu singura.Asa ca as vrea sa te iau ca asistent.
-P-puteri?Ce fel de puteri?am reusit sa intreb.
-Intunecate..uite..ar fi numeroase de explicat…dar,daca intr-adevar vrei sa afil si vrei sa mi-te alaturi,ne intalnim la biblioteca mare,la ora 16:30.Pa!
Nayko s-ar ridicat de pe banca si s-a intors in scoala.Ma uitam uimita cum pleaca inapoi.Simteam cum vantul imi sufla suvitele de par blond si cum ma racoreste.Dar parca tot eram incarcata cu un sentiment ciudat…..puteri magice?Intunecate?Oare chiar vorbea serios..nu..nu avea cum..precis era doar o gluma…dar am sa ii fac jocul si am sa merg la biblioteca.
Poze
Nume:Nayko Sayuo
Varsta:15 ani
Zodie:rac
Hobby:inotul,sa citeasca
EDIT!weell..capitolul III l-am facut in ora de istorie.....si asa nu aveam cv mai bun de facut....dar s-ar putea sa nu va placa atat de mult pentru ca nu prea aveam imaginatie la momentul de fata...in orice caz.....uitati continuarea:
Capitolul III
Timpul trecea greu.Stateam la biblioteca si o asteptam pe Nayko in timp ce rasfoiam o carte micuta despre construirea unei piramide.Era suficient de interesanta...chiar daca nu intelegeam unele lucruri.In biblioteca era o liniste deplina.Bine....in afara zgomotului facut de paginile cartilor.Peste tot(chiar si la intrare)puteai sa observi placute albe cu ,,Pastrati linistea!"Stateam si ma uitam de jur imprejur,asteptand ca Nayko sa apara.Si asa a si fost.Peste ceva timp am vazut-o,indreptandu-se inspre mine.M-a luat de mana si m-a dus undva in spate,asezandu-se la o masa.M-am asezat si eu si am asteptat.Nayko avea o expresie foarte serioasa.Era inca imbracata in uniforma de la scoala,si avea parul prins intr-o coada.Si-a pus mainile pe masa si m-a intrebat:
-Esti sigura ca vrei sa afil?Poate ma vei crede nebuna.....
-Nu!Vreau sa aflu ce ai de spus!Tu m-ai chemat pana aici,ai incercat sa vorbesti mereu cu mine la scoala,si nu plec de aici pana nu aflu tot ceea ce ai de spus!
-Bine,fie!Cu ani in urma,pe cand aveam opt ani,am primit puteri extraordinare de la mama mea.Ea mi-a spus ca sunt o pretioasa mostenire de familie,care trebuie dusa mai departe.Mama credea ca sunt Ć®ndeajuns de mici,asa cum au fost ale ei la varsta mea.Dar,se insela.Eu cresteam,iar puterile cresteau odata cu mine.Inainte sa le capat,multe persoane mi-au facut rau.Ei bine..m-am razbunat pe toti.I-am ucis!Dar nu m-am oprit aici.Am facut mai multe rele pentru a-mi face viata mai usoara si pentru a recapata ceea ce am pierdut!Insa,am trebuinČÄ de cineva care sa ma ajute!Tu!De tine am nevoie!Cred ca esti buna a imi fii asistenta.Daca accepti sa iti dau o parte din puterile mele,ai putea sa iti faci viata mai frumoasa si sa recapeti tot ce ai pierdut!Nu imi spune ca nu ai pierdut nimic,dupa care sa ii duci dorul....
-Ei bine..ba da...am pierdut copilaria!Dar cum ma pot ajuta puterile intunecare sa o recapat?
-Daca mi-te alaturi,acest lucru poate fi posibil!
Ma uitam nedumerita la Nayto.Oare chiar asa era?Nayto parea ca mi-a citit gandurile.A scos din buzunar un biletel si mi-la dat.
-Numarul meu de telefon si adresa de e-mail!Cand te-ai hotarat...spune-mi!
Seara a venit mai repede de cat imi imaginam eu.Stateam in vata calculatorului ascultand muzica.Nu intelegeam de ce Nayto m-a ales tocmai pe mine.De ce nu pe Kyo..sau pe oricine alt cineva?De ce tocmai eu?Am hotarat sa nu iispun lui Kyo.Si asa,probabil m-ar fi crezut nebuna.Telefonul mi-a rupt toate gandurile.Uimita am ridicat receptorul,intrebandu-ma cine ar putea fi la ora asta.
-Alo?am intrebt cu o voce ce imi trada oboseala.
-Buna,Nana!Deci..te-ai hotarat?
Ce?Nayko?Cum e posibil asa ceva?Nu i-am dat numarul meu de telefon!
-N-Nayto?C-cum?!
-Eh...vreau raspunsul,Nana!
-Inca nu m-am hotarat!Dar cum ai....
-Am metodele mele!
Nayto mi-a raspuns pe un ton ciudat,apoi mi-a inchis telefonul.Inca ma uitam uimita la recepptor,ca si cum el i-ar fi dat numarul lui Nayko.L-am pus jos si m-am intins in pat,langa Kano,pisica mea.Era birmaneza,cu parullung si cafeniu.Si-a ridicat incet capul si si-a apropiat nasucul umed de obrazul emu,ca si cum m-ar fi sarutat.Am inceput sa o mangai,in timp ce ma uitam pe tavan.Si ma gandeam...ce trebuia sa fac acum?Sa accept?As fi putut sa imi recapat copilaria so sa ma razbun pe cei ce m-au respins.Doar Nayko nu e atat de nebuna incat sa incerce sa vorbeeasca cu mine fara nici un scop.Dar...care ar fi porČiunea rea?Cu siguranta exista una!
_________________
[~]Some day I’ll show you a shining world[~] |
|
| Sus |
|
|
| Rayne |
| Trimis: 08/06/2007 14:52 Titlul subiectului: |
|
|
Starter
Data inscrierii: 15/Mai/2007
Mesaje: 9
|
frumoasa povestea.....imi place.....se pare k ai avut multa inspiratzie........ai shi talent.......e sris cu grija shi fara greseli.....deci se ok   .....astept continuarea....... 
_________________
 |
|
| Sus |
|
|
| Yurie |
| Trimis: 09/06/2007 09:43 Titlul subiectului: |
|
|
Alice Moderator
Data inscrierii: 18/Mai/2007
Mesaje: 174
Localitate: Tokyo
|
imi place povestea chiarff mult....ai multa imaginatie...interesanta
_________________
 |
|
| Sus |
|
|
| LivEvil_Kami |
| Trimis: 14/06/2007 20:24 Titlul subiectului: |
|
|
Virus Admin
Data inscrierii: 09/Mai/2007
Mesaje: 1116
Localitate: Shinigami World
|
Stiu ca e extrem redus capitolul si imi pare rau..dar,sper sa va placa....
Capitolul IV
-Nana!Nana!Trezeste-te!Nana!
Am deschis incet ochii.Chipul mamei m-a intampinat cu bucurie.Avea parul lung si blond prins intr-o coada,la spate.Era deja pregatita pentru serviciu.M-am ridicat din pat,si am lasat-o sa ma sarute pe frunte.M-am imbracat repede in uniforma pentru scoala si am plecat tinand-o pe Miko de mana.
Cand am ajuns la scoala,credeam ca totul va fi ca de obicei..aceiasi priveliste.Copii adormiti si plictisiti.Dar,nu a fost asa.Curtea scolii era plina de copii care vorbeau intruna.M-am strecurat ncet printer ei incercand sa imi gasesc clasa,avand vedere ca erau aproximativ toti grupati dupa clase.Intr-un final am gasit-o pe Kyo care vorbea un pic cam speriata cu Sayori,o fata suficient de draguta dar cam enervanta uneori,cu parul saten deschis,lung si ochii mov.M-am indreptat inspre ele si le-am salutat.Profesoara de matematica a chemat-o pe Sayori iar aceasta a plecat.Acum puteam sa aflu ce era cu zapaceala aceea.
-Kyo…ce s-a intamplat aici?
-Vrei sa spui c-ca…n-nu s-sti?a intrebat ea balbaindu-se.
M-am uitat un pic la ea incercand sa ii arat ca nu stiam nimic.Dar,observand cum se uita uimita la mine i-am zis:
-Evident ca nu stiu…te-as mai fi intrebat daca stiam?
-Nu stiu daca ar fi bines a iti spun….profesorii au intrat in alerta….a soptit ea uitandu-se in pamant.
Am apucat-o de umeri si m-am uitat la ea.Era speriata.Ce se intamplase?Am tras-o de mana intr-un loc mai indepartat unde nu era nimeni.M-am uitat urat la ea si am intrabat-o pentru a doua oara:
-Ce s-a intamplat aici?
-Este….N-Nayko….S-a batut cu Mira si a lovit-o rau.Nu stie nimeni cum,deoarece de la un pumn in burta nu putea sa ajunga la spital….Profesorii sunt de parere ca Nayko are puteri.Acum o tin intr-o camera.Mi-a spus Sayori ca a fost pana la baie acum cateva minute si a vazut pe gaura cheii ca Nayko era legata de banca.Este cumplit de ciudat…..daca vor afla parintii ei….
M-am uitat uimita la ea.O credeam pe cuvant pentru ca era extraordinar de speriata.Am fugit rapid de acolo si m-am strecurat printre oamenii incercand san nu ii lovesc.Deci asta era…..deasta avea nevoie de ajutor…rpobabil ca nu isi putea tine puterile ascunse si trebuia sa cedeze o parte din ele.Gandurii sumbre si infricosatore imi treceau prin cam.
Cand am ajuns,o nevastÄ s-a uitat la mine.Rasuflam extrem de greu.
-Draga mea…este alerta…nu poti merge la ea….
-Ma duc…doar…la…baie….am reusit eu sa spun.
Femeia s-a uitat urat la mine,apoi a deschis usa si m-a lasat sa plec.Desigur ca nu aveam de gand sa ma duc la baie.Trebuia sa aflu ce a facut Nayko.Mergeam pe culoar si ascultam sa vad de unde se auzeau voci,ca sa aflu in ce camera se afla Nayko.
-Intr-un sfarsit am auzit voci din spatele unei usii.M-am uitat pe gaura cheii.Intr-adevar,Nayko era legata de banca.Mao multi profesori stateau in jurul ei.M-am rezemat de perete si am incercat sa respir cat mai incet,ca sa nu ma auda nimeni.Am ascultat incet ceea ce vorbeau.Prima oara nu prea am inteles ce vrobeau,dar apoi,am inceput sa aud mai bine.
-Ceea ce ai facut este foarte grav si trebuie sa facem ceva cu tine,domnisoara Sayuo!
Am auzit cum Nayko incerca sa isi scoata mainile dar nu reusea.
-Nu ma puteti tine aici!Voi iesi!Mi-ati descoperit secretul….dar nu ma voi opri!am auzit-o pe Nayko spunand.
Mi-se parea ca deja se mersese prea departe.Trebuia sa fac ceva…dar ce?
**Astept pareri***
EDIT:Am facut capitolul V...s-ar putea sa aiba greseli de gramatica sau de tastare....scuze dac e prea mic capitolul.....
Capitolul V
Stateam rezemata de perete si ascultam.Toti profesorii ii spuneau lui Nayko ca fapta savarsita de ea era foarte grava si ca trebuia pedepsita.Ascultand,miii de ganduri nege mi-se invarteau in cap.
-Trebuie sa o facem!se auzii o voce
-Ce trebuie s-sa faceti?intreba Nayko cu o voce tremuratoare.
-Ceva imi psune draga mea…ca timpul tau pe acest pamant s-a sfarsit!se auzii din nou vocea spunand aceste cuvinte sigur,ca si cum nu ar fi avut nici o indoiala de cele spuse.
Am rapas uimita,cu ochii cat cepele.Voiau sa o ucida.Nu stiam de ce,dar,simteam cum o lacrima imi curge pe obraz,apoi,mai multe au urmat-o.Nu o cunosteam prea bine pe Nayko.Dar nu puteam Ć®ngÄduie sa se intample asta.Am cazut usor pe podeaua rece,si mi-am pus mainile la fata.Lacrimile curgeau pe mainile mele,si ajungeau pana la coate.Nu puteam lasa sa se itample asta!Trebuie sa fac ceva!Dar nu pot.Picioarele parca nici nu ma ascultau.Para se jucau cu mine si nu voiau sa ma radic.Dar m-am saturat sa aud ceea ce spuneau.Nayko rasufla greu.Era speriata.Nu am mai suportat.M-am ridicat si am intrat in camera.Toti s-au uitat uimiti la mine.Cu lacrimile curgandu-mi pe obraji am spus.mai degraba tipand:
-Nu aveti nici un drept sa faceti asta!Nu aveti dreptul sa ii luati viata!
Profesoara de romana s-a apropiat de mine si a spus:
-Domnisoara Orihime…va rog sa iesiti afara.
-Nu!
Nayko s-a uitat la mine uimita.Lasandu-si capul in jos a spus:
-Nana…tu esti singura mea speranta…si vreau raspunsul tau!Te-ai hotarat?
Uitandu-ma uimita la Nayko si la ceilalti profesori am spus mai hotarata ca nici o data:
-Accept!
Am observat cum franghia care o lega pe Nayko de banca se desfacea incet,incet.O lumina alba s-a intrebtat catre mine si mi-sa infipt in piept.Simteam cum ceva imi intra in corp si imi aunge la inima,intepandu-ma.Am cazut in genungi si m-am tinut de burta,stand cu capul aplecat.Era teribil de dureros,mai ales ca acele intepaturi la inima au inceput sa se repete de foarte numeroase ori.Intr-un final au inceput sa se opreasca,pana cand nu le-am mai simtit deloc.Nayko nu mai era legata.S-a uitat la toti profesorii din camera,spunand cu o voce taioasa:
-Voiati sa ma ucideti?Hm…stiti cum se spune…rolurile se schimba!Am jurat ca ii voi ucide pe toti care ma fac sa sufar.Si Ć®ntocmai asta am sa fac!
-NU!am strigat eu tinand-o pe Nayko de mana.Stiu ca te-au facut sa suferi.Dar te rog!Lasa-i in viata.
-Nu pot!Au vazut prea multe!Eu nu pot sta aici.Dar nu vreau sa iti stric viitorul.Te rog..inchide ochii!
Mi-am aplecat capul.Am auzit tipete ascutite.Picaturi de sange cazute pe podea…oamenii care cad jos,in balti de sange.Nayko s-a apropiat de mine si mi-a spus sa deschid ochii.
-Nu iti face griji.Voi pleca.Dar,acum ca ai acceptat asta e soarta ta…..te voi contacta la telefon si iti voi spune cand si unde sa ne intalnim.Dar nu azi.Esti prea obosita.Trebuie sa te relaxezi.
Am incercat sa intorc capul,deoarece ma introsesem cu spatele.Dar,Nayko m-a oprit spunandu-mi sa nu o fac.Am auzit-o indepartandu-se si sarind pe geam.Am stat putin tinandu-ma de burta si uitandu-ma la usa alba.In curand,am auzit pasi grabiti ce urcau scarile.A inceput sa ma doara capul.Totul incepea sa fie invaluit in negru,ca o ceata foarte,foarte deasa sis umbra.Am lesinat.
Mi-am deschis incet ochii cand am simtit ca sunt ridicata si pusa pe o targa.Inca ma mai aflam in camera aceea.Profesorii care o prinsesera pe Nayko erau intinsi pe jos,plini de sange.Unii aveau capul rupt.Profesoara de romana insa era cel mai rau lovita.Avea ambii ochi scosi,o mana rupta,ba chiar si un picior.Nayko se razbunase deosebit de rau.Am inchis incet ochii si am adormit.
EDIT:Ma bucur ca va place..acum..urmatorul capitol
Capitolul VI
Totul era nespus de ciudat.Parca as fi facut parte dintr-un film foarte ciudat,fiind personajul principal.Un film ciudat,in care o fata intalneste intr-o buna zi o alta fata ciudata ce pare interesata de ea.Si apoi,fata aceea afla ca cealalta are puteri extraordinare,intunecate si i-se alatura.Suna foarte aiurea.Un film la care toti s-ar plictisii,mai ales cand,fata aceea se pplimba seara pe trotuar.Dar cat avea sa continue acest ,,film" numit viata?Poate cateva ore.Poate cativa ani.Poate pentru eternitate,si nu se va mai termina nici o data.
Abia iesisem din spital acum cateva zile.In momentul in care Nayko mi-a daruit o parte din puterile ei m-am simtit foarte slabita si am lesinat,astfel ajungand in spital.Aveam necesitate de aceasta plimbare si am plecat fara sa spun nimic nimanui.
Luna plina lumina trotuarul cu o ciudata lumina albastruie,foarte frumoasa ce parea magica.Parca ar fi fost un semn ca totul era bine.Dar...cat de mult ma inselam...M-am oprit pentru un ocazie si m-am uitat la ea.Se vede foarte clar,si cerul era aalbastru inchis,aproape spre negru.Stelele se hotarasera sa nu apara in seara aceea.
Dintr-o data am simtit cum incepe sa ma doara capul.Ma simteam ca si cum cineva m-ar fi luat de picioare si ar incepe sa ma dea cu capul de pereti.Sau,ca si cum cineva batea in capul meu.Apoi,am simtit iar cum ma inteapa ceva la inima.Doctorul ma avertizase ca se poate intampla asta.Cu pasi sacadati am mers pe langa zidul unui bloc tinandu-ma cu o mana de el,si cu cealalta mana de burta.Fara sa mai pot merge,am cazut in genunchi,pe trotuar.Din pacate,nu era nimeni acolo sa ma vada,deoarece partea aceea a orasului era goala la ora aceea.Mi-am rezemat spatele de zid si am inceput sa respir din ce in ce mai greu.Mi-am rezemat apoi si capul de zidul tare si rece,simtind ca mai are un pic si imi cade de pe umeri.Simteam cum totul se invarte in jurul meu,si cum imi vine o ciudata trebuinČÄ de a vomita.Am inceput sa vad totul mai neclar...mai incetosat,pana cand nu am mai vazut nimic.Nimic,decat negru.Eram inconjuarta de nimicul vizibil si de sunetul care nu se aude.
Un sunet ciudat si ascutit m-a facut sa revin la realitate.Am deschis incet ochii.Era dimineata..Mirata m-am ridicat repede si am sesizat ca nu mai eram pe torotuar rezemata de bloc,ci intr-un parc,pe o banca de lemn.Capul inca ma mai durea putin si inca mai imi venea sa vomit.Dar,inainte sa fac ceva,am auzit o voce.
-Ah...te-ai trezit.
Cu ochii cat cepele mi-am intors capul.Un baiat de varsta mea cu parul blond si cu ochii capriui statea rzemat cu mainile de banca pe care eram eu asezata.M-am uitat uimita la el.Fara sa pot spune sau face ceva,a spus:
-Ce nepoliticos sunt!Ma numesc Yuri.Te-am gasit aseara lesinata pe trotuar.
Simteam cum obraji imi luau foc.Deci asta s-a intamplat.Am lasinat.Nayko nu mi-a spus nimic despre ceea ce se va intampla dupa ce imi va ceda o parte din puterile ei.Dar...o Doamne!Mama!Probabil ca este foarte ingrijorata...
-Aaa...cat..este ceasul,uhm...Yuri?am reusit eu sa intreb balbaindu-ma.
-Uh....10:30...de ce?
-10:30!!!???Oh!Trebuie sa plec acasa!Multumesc mult!La revedere!
Inante sa ma ridic de pe banca,mi-a dat un biletel spunandu-mi:
-Daca ai nevoie de susČinerea meu,acesta este numarul meu de telefon.
L-am bagat in buzunar.Yuri a plecat in partea cealalta.M-am intors si eu sa plec,dar m-am oprit brusc.Un sunet ascutit m-a trezit.Ce a fost asta?L-am auzit din nou.M-am uitat in spate.Un catels mic,alb statea acolo si se uita la mine.M-am uitat urat la el,iar acesta a plecat repede.Pe sosea nu era nici o masina,dar in timp ce traversa,un camion a trecut repede si a lovit catelul,ajungand apoi intr-un stalp.Pe roti era plin de sange.M-am uitat pe sosea.Catelul,cu o labuta rupta statea pe sosea intr-o balta de sange.Eu facusem asta?Eu?Dar nu..nu am vrut!Nayko nu a zis nimic despre asta!Trebuie sa forbesc cu ea,urgent!Dar acum nu am putut sa fac alt ceva decat sa o iau la fuga inspre casa.
Nume:Yuri Takashi
Varsta:15 ani
Zodie:Gemeni
Hobby:....
_________________
[~]Some day I’ll show you a shining world[~] |
|
| Sus |
|
|
| Butterfly |
| Trimis: 24/06/2007 13:23 Titlul subiectului: |
|
|
Vizitator
|
| Vad ca nu a mai postat nimeni aici asa ca postez eu.Imi place povestea ta si cred ca ti-a iesit bine.Imi place cum descrii dar ai grija la greselile gramaticale.Abia astept sa vad ce se intampla in continuare |
|
| Sus |
|
|
| LivEvil_Kami |
| Trimis: 11/07/2007 19:08 Titlul subiectului: |
|
|
Virus Admin
Data inscrierii: 09/Mai/2007
Mesaje: 1116
Localitate: Shinigami World
|
Caitoul VII
Ma grabeamsa ajung acasa.Nu mai puteam...inima imi batea cu putere.Eram apropae de casa.Chiar in parcul ce se alfa la doua statii de autobuz.Am trecut rapid pe langa o fantana micuta.Dar,abia ce trecusem de ea,si am simtit cum ceva ma trage inapoi.M-am intors,si m-am uitat in apa cristalina.Aceasta a inceput sa se miste intr-un mod foarte ciudat.Am reusit sa vad un chip.In cateva minute cipul a inceput sa se clarifice pe suprafata apei.Nu puteam sa cred.Uitandu-ma uimita am observat cum chipul incepea sa aiba gat,umeri,maini,piept si picioare.Era un copil mic.Eram eu!Cand eram mica,la varsta de doar 5 ani.Asemeni lui Miko.Mi-am pus mana la ochi.Amintindu-mi ca trebuia sa plec acasa am fugit si mai speriata de acolo.
Imediat ce am ajuns acasa,am intrat pe tereasa casei cu doua etaje.Am incercat sa bat la usa.Deoarece credeam ca voi ajunge repede acasa,nu imi luasem cheile cu mine.Dar de ce nu era nimeni acasa?De ce nu imi raspunea nimeni?Nu stiam ce sa mai fac.M-am intors si am iesit de pe veranda.Trebuia sa o fac.M-am dus in spatele casei,si am incercat sa ma urc pe casa.Am ajuns intr-un final pe acoperisul maroniu spre rosu ce dadea spre camera mea.Am incercat sa deschid geamul de la camera.Mi-am adus insa aminte,ca aseara il incuiasem dinauntru.Daca ma vedea cineva ,credea ca as vrea sa intru in casa.Sa intru pe geam in propria mea casa.Ce ciudat suna.Am incercat si in camera parintilor.Nu era nimeni acolo,si geamul era incuiat.
Am coborat si m-am intors pe terasa.Am incercat iar sa deschid usa,dar nu a mers,asa cum ma si asteptam.M-am rezemat de usa si am inchis ochii.Am auzit ceva cazand pe scarile ce duceau la terasa.Uimita am deschis ochii.Am lasat un tipat sa imi iasa afara.Miko,era intinsa pe scari,plina de sange.Avea multe taieturi adanci pe burta,si pe maini.In curand,o femeie tanara a cazut peste Miko.Era si ea plina de sange.Era...mama!Uitandu-ma uimita la ea,cum era intinsa acolo plina de sange,am asteptat ca si tata sa cada .Nu a cazut decat o picatura de sange ce se scurgea pe acoperis.M-am dus in gradina si m-am uitat la acoperis.Tata era intins acolo,plin de sangele care i-se scurgea jos.Era intins pe pervazul ferstrei mele.Fereastra s-a inchis,si i-a taiat capul.Acesta s-a rostogolit repede si a cazut chiar in fata mea.(capul)Simteam cum lacrimile imi curgeau pe obraz.Dar nu erau numai lacrimile normale,erau si lacrimi ..de...sange!Nu ...Nu putea fii adevarat!Nu mi-se putea intampla asta!Nu mie...NU!
Am fugit repede.Vedeam totul foarte incetosat.Din aceasta cauza nici nu prea vedem pe unde merg.Am simtit cum ma lovesc de ceva,si m-am oprit.Ma lovisem de "cineva" si nu de "ceva".M-am uitat sa vad cine era.Era..chiar Nayko.M-a luat de mana si m-a tras dupa ea ,intr-un loc mai indepartat.M-am asezat pe jos si am spus sughitand printre lacrimi reci,si lacrimi de sange:
-Toti...toti...sunt...morti!
Mi-am acoperit ochii cum mainile,si simteam cum lacrimile imi curgeau pe maini.
Nayko s-a asezat in genunchi langa mine si a spus:
-Nana....trebuie sa ma asculti atenta!Stiu cine a facut asta.Si tu ma vei ajuta sa il opresc!Vrei sa iti rabuni familia.Nu e asa ,Nana?Vrei sa il ucizi pentru ceea ce a facut familiei tale?
Am dat afirmativ din cap.Oare cine era?Aceasta intrebare incepuse sa ma framante intr-adevar.Am decis sa aflu.
-Il cunosc?am intrebat privind-o uimita pe Nayko in ochi.
-Da..este...
Nayko nu spunea.Eu incepeam sa ma enerveaz din ce in ce mai tare.Saturandu-ma de tacerea ei am ntrebat:
-Cine este,Nayko?Cine?Am dreptul sa sttiuu!!!
-E....Yuri,Nana...Yuri a fost tot momentul
_________________
[~]Some day I’ll show you a shining world[~] |
|
| Sus |
|
|
| Butterfly |
| Trimis: 24/07/2007 14:12 Titlul subiectului: |
|
|
Vizitator
|
| Imi place mult continuarea....abia astept sa pui si urmatorul capitol pentru ca mi-ai atras atentia |
|
| Sus |
|
|
| Kuro |
| Trimis: 12/08/2007 23:14 Titlul subiectului: |
|
|
Alice Moderator
Data inscrierii: 27/Mai/2007
Mesaje: 403
Localitate: AnImE-IrIs CiTy
|
ultimele 2 capitole au vost sooper cool,e interesant,mai vreu 
_________________
[URL=http://imageshack.us] [/URL] |
|
| Sus |
|
|
| LivEvil_Kami |
| Trimis: 15/08/2007 17:09 Titlul subiectului: |
|
|
Virus Admin
Data inscrierii: 09/Mai/2007
Mesaje: 1116
Localitate: Shinigami World
|
Capitolul VIII
-Yuri?Nu...nu poate fii el!Vreau sa spun...m-a ajutat!am spus eu ridicandu-ma repede in picioare.
-Pentru a te pacali,Nana!Esti extrem obosita,furioasa si sentimentele te coplesesc prea mult,si prea repede.Trebuie sa te odihnesti.
Nayko s-a uitat la mine si mi-a atins fruntea cu doua degete.Simteam cum ochii mi-se inchid incet,si nu am apucat decat sa spun:,,stai..."
Am deschis incet ochii.Ma aflam intr-o camera cam intunecoasa.Stateam intinsa intr-un pat.Incet,incet am reusit sa ma ridic din pat si am deschis o fereastra.Eram tot in oras,dar intr-o zona mai putin cunoscuta de mine si mai ciudata.Am iesit incet din camera si am coborat incet scarile,pana la parter.Casa in care ma aflam nu se afla intr-o situaČie prea buna.Uitandu-ma un pic prin jur am vazut-o pe Nayko stand la o masa.M-am dus inspre ea.Nayko mi-a facut semn sa stau jos.Am ascultat-o si m-am asezat.
-Uite cum stau lucrurile.Yuri vrea sa ma distruga pentru cÄ stie ca il pot demasca.El este cel ce ti-a ucis intraga familie si acum,vrea sa ucida intregul oras.Tu trebuie sa ma ajuti!mi-a spus Nayko lasandu-si capul in jos.
-D-dar..cum?
-Vino...
M-am ridicat si am mers dupa ea pana afara pe terasa,apoi in spatele casei,intr-o gradina foarte urata.Flori moarte zaceau peste tot printre firele de iarba ingalbenite.Nayko s-a asezat langa un lac din apropriere,si asta am facut si eu.Mi-a spus sa ma uit in apa.Am ascultat-o si am privit in apa,care,in ciuda a cum arata gradina,era foarte curata.Am inceput iar sa ma vad pe mine cand eram mica.Eram atat de retrasa si ma gandeam mereu la viitorul meu.Asa cum imi aminteam mereu.
-Acesta este adevaratul trecut.Dar,eu iti pot da un trecut mai fericit.Poti retrai clipe de fericire.Nu momente de ura si dispret.Asta doar daca ma ajuti.
Am dat afirmaiv din cap.Nayko a pus mana pe apa cristalina si aceasta a inceput sa se miste asemeni celei din fantana din parc.Cand imaginea mea a reaparut iar,eram mult mai fericita si fara griji.Ma uitam la mine,in acea apa cum alergam fericita si ma jucam.Imi aminteam toate acele clipe in care am fost retrasa,dar le vedeam cu totul altfel.Le vedeam transformate in ceva mai bun,in ceea ce meritam.Priveam in apa trecutul meu schimbat,si cum zilele treceau,iar bucuria ma cuprindea din nou.Bucuria pe care ar fi trebuit sa o simt atunci cand eram mica.Dar o simteam acum.Era totusi bine.Ma uitam cum eram asa de fericita cand auzisem ca voi avea o surioara.Si de fapt,in ziua aceea fusesm suparata.Suparata si revoltata pentru faptul ca voi avea o surioara.Acum simteam acea plÄcere de a avea pe cineva langa tine.Mi-am lasat mintea sa zboare prin amintiri nefericite,si mi-am lasat ochii sa vada acele amintiri,fericite.Mintea le vedea rau si le trimitea inspre ochii..iar acestia transforau acele amintiri rele in ceva bun.Era fantastic.
Insa,totul s-a terminat peste ceva timp.Simteam ura.Ura pentru Yuri.Trebuia sa il ucid,si sa imi razbun familia.Simteam cum tÄria crestea in trunchiul meu.Nayko se uita la mine.Si..zambea.Mi-a spus,uitandu-se vigilent la mine:
-Vino.Acum este momentul......
M-am ridicat si am urmat-o pe Nayko pana intr-o padure ce se afla in apropierea orasului.Nimeni nu era in acel loc.Dar de ce m-a adus pana aici?Deodata,ea a strigat:
-Yuri!Vierme ce esti!Iesi afara!
Parea foarte hotarata de ceea ce zicea.Si am hotarat ca trbuie neaparat sa o ajut sa il ucida.Sa il ucid!Sa imi razbun familia!
_________________
[~]Some day I’ll show you a shining world[~] |
|
| Sus |
|
|
|
|
|
